Au fost câțiva oameni extraordinari care s-au gândit la copii în lumea asta. Printre ei artiști, activiști, muzicieni și poeți ca Shels Silverstein. În orice caz, Shel a fost din toți câte un pic, ilustrându-și propriile cărți și compunând peste 800 de cântece. Citându-l, a vrut ”totul” de la viață, mărturie rămâne The Giving Tree, publicată în 1964 (care Tildei i-a rupt sufletul un pic).

De ce poezie? Pentru că poezia vine cu ritm în sine. Cu rimă, cu gând, cu introspecție sau hlizeli, cu jocuri de cuvinte și jocuri de emoții, cu pauze, cu mimică și expresivitate. V-am mai pomenit eu poezia, dar azi vreau să vă mai las câteva titluri pe care le-am pus la colecție de la ultimul supliment în coace, și care cred că merită date mai departe.

Charlotte Manson, despre care veți citi mai jos, a promovat învățarea de dragul învățării, cu ajutorul naturii, a ritmului și-a rutinei, cu ajutorul muzicii, a artei și a literaturii.